Salutare măi băiete!!!
E de bine sau de rău, comentează, nu te lăsa!!!

joi, 10 martie 2011

Die Reise nach Stuttgart***

Ziua 2 – Miercuri, 02 martie 2011
Mercedes-Benz Museum

Ma trezesc ca de obicei la 6:30. Din pacate aici este 5:30, asa ca, dupa dusuri si alte chestii de dimineata, pe la 6:30 (GMT+1) ies din Hotel la o tigara. Langa hotel se afla un magazin de ziare in care intru pentru a-mi testa cunostintele de germana. Cumpar un ziar local si dupa discutii “grele” cu vanzatoarea, care nu prea avea clienti, aflu ca este din Serbia, si ca sotul ei stie romaneste. Vad un afis mare cu Lotto 6/49, asa ca scriu 3 variante tragand cu ochiul la marele premiu de saptamana aceasta de 3 milioane de euro. Dupa un mic dejun copios, pregatirea hartilor si a rucsacului cu cele necesare pentru o zi, suntem gata de drum.
Astazi mergem la muzeu, la Mercedes-Benz Museum, muzeul este deschis in mai 2006, si prezinta evolutia firmei si a masinilor Mercedes (peste 160 de modele) in cei 125 de ani de la infiintare (1886). Evenimentele istorice din aceasta perioada, mai putin cele din perioada nazista, sunt prezente in muzeu prntr-o expozitie de fotografii. Doar 2 statii cu S-bahn-ul pana la Neckar Park, zona in care se afla muzeul si fabrica Daimler. Cladirea este “bestiala”, vorba Gynellei, la fel si interiorul cu 8 etaje. Pretul unui bilet este de 8 EUR (include si un ghid audio), iar vizita incepe de la ultimul nivel, unde, dupa ce urci cu un lift exterior, te intampina un cal (putere!) in marime naturala, de la care incepe totul. Dupa ce treci prin toata istoria Mercedes, la subsol sunt magazine cu suveniruri, restaurante si o zona cu masini vechi de vanzare (oldies) cu preturi incepand de la 25.000 EUR. Cred ca impatimitii auto ar putea petrece lejer 3-4 zile in muzeu. pentru a vedea toate filmele de prezentare, pentru a citi toate povestile si pentru a studia in amanunt toate masinile expuse. Am stat noi, profanii, vreo 6 ore!
In apropierea muzeului se afla Mercedes Arena (stadion) si Porsche Arena (sala), ambele sunt inchise, de aceea mergem inapoi in centru unde avem in program Galeriile de Arta (Staatsgalerie). Miercurea intrarea este gratuita, insa, ghinion din nou, muzeul este inchis pentru reparatii curente si suntem invitati sa revenim a doua zi. Ramasi fara Arta (!), mergem sa mai vedem ceva din centrul istoric si sa mai exersam arta shopping-ului in Königstraße. Satui de atata arta, dar obositi si infometati, ne retragem la hotel, dar nu inainte de face ceva cumparaturi (artistice!) de la un Lidl cu preturi neasteptat de rezonabile.
Am pus fotografii de la Mercedes, fara comentarii:
Mercedes-Benz Museum - Stuttgart, martie 2011

Asa arata un bilet jucat la lotto 6/49 in Germania (3 variante, pret 2,4 EUR):

joi, 3 martie 2011

Die Reise nach Stuttgart**


Ziua 1 (2) – 01 martie 2011
Primele impresii: Innenstadt - Königstraße – Hauptbahnhof

Este ora 23:40 in Germania (cat o fi in Romania!). Am o sticla de Whisky, netbook si wireless, asa ca, dam drumu’ la povesti Doar 14 lei ne-a costat un taxi de la gara de nord pana la Baneasa care este la fel de urat, de sufocant si plin de colorati ca acum 20 de ani. Zborul spre Stuttgart a fost destul de greu, din cauza conditiilor atmosferice, pilotul a pus cam multe frane si a facut multe curbe asa ca am fost foarte aproape (mai ales Doinita) de a folosi pungile speciale pentru golirea stomacului intors pe dos. Am scapat pana la urma, si drept razbunare am confiscat pungile, foarte frumoase de altfel, pentru ale folosi ca pungi de cadouri. Asa ca daca o sa primiti cadouri in pungi cu sigle de companii aeriene, le puteti folosi cu incredere dupa o cinzeaca romaneasca prelungita…!!!
Aeroportul din Stuttgart este unul nu foarte mare, dar este foarte curat si ingrijit. La punctul vamal am dat de un mosneag care ne-a studiat cartile de identitate cu lupa vreo 10 minute, ne-a cerut si documente suplimentare, crezand probabil ca suntem niste vamesi romani fugiti din tara. Information Center-ul din aeroport este super, primesti toate informatiile, poti sa-ti cumperi bilete pentru reteaua de transport (13 EUR /3 zile/toate mijlocele de transport).
Orasul are o retea putenica de U-Bahn (metrou) si S-Bahn ( tramvaie mai mari si care circula cu viteza foarte mare!), asa ca am ajuns relativ repede la hotel Espenlaub in centrul Stuttgart-ului (Innenstadt). Drumul a durat 12 ore (centru IS-centru STT) asa ca, desi obositi, apa in combinatie cu haine proaspete ne dau forta sa facem o tura de seara in centru. Ajungem in 10 minute la gara centrala (Hauptbahnhof) si de aici intram pe Königstraße – una din cele mai tari strazi de shopping (scrie lumea pe net!) din Germania. Intr-adevar frate, e tare si mare, dupa vreo 2 ore de umblat prin magazine (de firma! - cu multe etaje!) ne dam seama ca ne-am departat de gara abia cu vreo 50 de metri. Obositi, in drumul spre hotel, ne oprim totusi la un supermarket pentru a cumpara Getränke (bauturi - cu si fara grade) und Essen (mancare).
Hotel, dus, pijama, whiski, cola, blugi, geaca, afara, tigara, netbook, internet, jurnal, si iar whiski, cola, blugi, geaca, afara, tigara, netbook, internet, jurnal si gata, lemn!!!
Harta Centru Stuttgart (cu click se pot mari pozele):

marți, 1 martie 2011

Die Reise nach Stuttgart*

In tren
Ziua 1 – 01 martie 2011

Este 7 dimineata si suntem in tren ( eu! cu Doinita), mergem spre Bucuresti, de unde vom lua avionul spre Stuttgart – Germania. Asa ca, Jurnalul (cerea noi postari saracu‘) va aduce noi povesti (sper interesante), de data aceasta de la Stuttgart, pentru uriasul numar de cititori si abonati. Vom respira timp de o saptamana aer de “Jermania” si voi incerca sa va tin la curent (pe dei interesati) cu noua noastra calatorie.

Pentru inceput cate ceve despre Stuttgart:

Stuttgart este capitala landului german Baden-Württemberg. Cu peste 600.000 de locuitori, este al şaselea oraş din Germania, iar Regiunea Metropolitatana Stuttgart cu 5 mil. de locuitori este a patra ca marime. Se află în apropierea munţilor Pădurea Neagră, din care izvorăşte, pe lângă Dunăre, şi râul Neckar, care străbate acest oraş. Stuttgart este supranumit „Schwabenmetropole“ datorita populatiei svabe si a dialectului vorbit in zona, iar prima atestare documentara a orasului este din 1160.

Aproximativ 150.000 de firme şi companii isi au sediul în Regiunea Stuttgart. Zona este renumită pentru industria sa tehnologizată. Printre cele mai mari companii care au sediul sau o filială aici se numără Daimler, Porsche, Bosch, Hewlett-Packard, IBM, Stihl, etc. Oraşul este locul unde au fost inventate atât motocicleta cât şi automobilul cu patru roţi (ambele de către Gottlieb Daimler şi Wilhelm Maybach).

Daca nu stiati, in Stuttgart se afla centrul de comanda al fortelor americane din Europa, Africa si Atlantic (US European Command, EUCOM) inca din timpul razboiului rece, asa ca este posibil sa bem o bere si cu militarii americani de acolo.

Cam atat pentru astazi.

VA URMA!!

duminică, 6 iunie 2010

Imperial Tour 2010 - Episode three (1) - Viena, I’m back!!!

Ziua 5 – 9 mai 2010 – Ringstrasse, DonauTurm und Riesenrad
Astazi plecam spre Viena, asa ca, pe la 9:00 ne reluam locurile in autocar pentru un drum de aproape 300 de km. Echipa de la Interra ne da siguranta si ne face drumul usor: cei doi soferi, Florin si Mirel, profesionisti adevarati si ghida noastra, doamna Marina, o adevarata enciclopedie la purtator. Oprim inainte de granita cu Austria la Excalibur, un parc de distractii tematic (Regele Arthur, Merlin si cavalerii mesei rotunde). Scopul opririi este insa magazinul duty free din parc, unde ne cheltuim ultimele coroane pentru parfumuri, dulciuri si bauturi fara taxe.
Ajungem la Viena pe la ora unu, si incepem vizita facand un tur cu autocarul pe Ringstrasse in jurul orasului vechi (Innere Stadt - centrul Vienei), vazand astfel principalele obiective turistice: Palatul Belvedere, Primaria, Parlamentul, Opera si multe alte cladiri oficiale, palate private, monumente, cafenele celebre si binenteles Hofburg-ul unde ne si oprim si incepem turul per pedes. Viena este adevarata capitala a imperiului! Se vede asta in (aproape) toate cladirile, monumentale si impresionante, dar totusi parca reci si inaccesibile pentru muritorul de rand. Pana si turistii par altfel, mai incordati si mai atenti, mergand aliniati in grupuri linstite in care se aude doar vocea ghidului.
Ca si data trecuta, Hofburg-ul, resedinta de iarna a Habsburgilor (astazi, sediul oficial al presedintelui republicii si centru expozitional), ne lasa cu gura cascata si cu ochii pe sus. In apropiere, descoperim si vizitam Augustiner Kirche – biserica in care s-au cununat majoritatea membrilor familiei imperiale de Habsburg, de la mici printisori pana la imparati, ale caror corpuri au ajuns apoi in Cripta Capucinilor, unde ajungem si noi, insa doar ca vizitatori. In Cripta Capucinilor (Kapuzinergruft - 1617 - Biserica Sf. Maria a Ingerilor) se odihnesc corpurile a 143 de membri ai familiei de Habsburg, din care 12 imparati si 18 imparatese. Asta-i o poveste un pic cam macabra, aici aflandu-se, cica, doar "carcasele" imperiale, inimile avand o cripta a lor - Cripta Inimilor din Augustiner Kirche.
In drumul nostru spre Karlsplatz mai vedem grajdurile imperiale si ceasul Anker care formează un pod între cele două părţi ale clădirii Anker, pod pe care trece in fiecare ora cate o figura istorica ca Joseph Haydn, imparateasa Maria Teresa, Printul Eugen de Savoya si altii. In sfarsit de la Opera de Stat (in Karlsplatz) intram in zona cea mai aglomerata si mai plina de viata a Vienei pe Karntner Strasse (cu toate magazinele de fite) care ne duce direct spre Stephanplatz, atractia principala a Vienei. Artisti ambulanti si o trupa de break dance anima atmosfera din piata. Ne place aici, mai stam un pic!
Ne indreptam spre autocar, dar nu inainte de a face o scurta oprire in Judenplatz (Piata evreiasca), unde se afla Memorialul Holocaustului - construit la initiativa lui Simon Wiesenthal, (supravetuitor al holocaustului si celebru vanator de nazisti) si inaugurat in octombrie 2000, in memoria celor 65000 de evrei austrieci ucisi in de nazisti in lagarele de concentrare. Trecem apoi prin piata Am Hof, locul unde a fost vechea curte regala a familiei Babenberg (predecesori ai Habsburgilor) si cel mai mare spatiu deschis din orasul vechi, de unde ajungem inapoi la Hofburg, unde ne ateapta autocarul.
In programul de seara al grupului este o cina traditionala vieneza in cartierul Grinzing, dar noi avem in plan sa vizitam Turnul Dunarii (DonauTurm) si bineinteles Praterul cu roata celebra (Riesenrad).
Asa ca pe la 6 seara, dupa un dus scurt, plecam la drum, insotiti de o tanara pereche din Cluj, foarte simpatici, Sorin si Raluca (Sorin fiind absolvent al unei facultati din Iasi - ce mica e lumea!).
Ne invartim putin pana gasim statia de u-bahn, si pana ne cumparam bilete (5,7 eur/24 de ore/pers). Iata ca am ocazia sa imi exersez cunostintele de germana pe la birourile de informatii, case de bilete si trecatori. Am tentatia sa incep orice conversatie cu o intrebare stupida in Austria “Sprechen Sie Deutsch?”, reusesc, totusi, sa ma abtin si sa ma inteleg intr-un mod rezonabil cu austriecii care, culmea, chiar vorbesc germana!
Punem in functiune hartile si dupa ce schimbam vreo 3 u-bahn-uri, iata ca ajungem la DonauTurm. Turnul este construit in 1964, are 252 de metri inaltime, fiind al 62-lea turn ca inaltime din lume. Dupa ce ne luam bilete (combinate- DonauTurm+Riesenrad/11,4 eur/pers), liftul ne duce cu o viteza pe care o simtim din plin in stomac, in circa 35 de secunde, pana la platforma de observatie in aer liber de la 150 de metri, de unde se face si bungee jumping. Din pacate nu se mai fac sarituri la ora la care am ajuns noi, asa ca ne multumim sa admiram Viena in toata splendoarea ei, de aici si din platforma rotitoare de mai sus, la 175 de metri. Foamea ne grabeste plecarea spre Prater unde dupa o scurta vizita ne oprim pe o terasa pentru a testa celebrul Snitel vienez si coastele de porc asortate cu salate de legume si bineinteles cu bere Gosser (43 eur pentru 4 persoane)
Dupa o masa copioasa ne facem siesta in Riesenrad (celebra roata vieneza, construita in 1896 si avand un diametru de 60,96 m), urcand intr-una din cele 15 cabine, din pacate cabina noastra arata ca o sala de arest (cei care au facut arest in armata, stiu!), este dotata doar cu o bancheta de lemn. Ne uitam cu invidie la o cabina alaturata in care 2 turisti stau comod in scaune fotolii si beau (probabil) un vin austriac de calitate. Inca cateva fotografii in Prater si plecam spre hotel unde ajungem pe la 12 noaptea, rupti de oboseala, dar multumiti de ziua care tocmai s-a incheiat.
Gute Nacht, Viena!
Ca de obicei fotografii:
Viena - 9 mai 2010
Si nelipsitele filmulete:

luni, 24 mai 2010

Imperial Tour 2010 – Episode two (2) - Praga, mon amour!!!

Ziua 4 – 8 mai 2010 - Karlovy Vary si Praga
Iata ca am ajuns si in ziua a patra a sejurului nostru. Pentru astazi dimineata am optat pentru unul din programele optionale oferite de Interra. Asa ca lasam pentru dupa amiaza turnurile si berariile din Praga si, la ora 9 punct, ne imbarcam in autocar pentru o excursie la Karlovy Vary (30 EUR/persoana).
Karlovy Vary (Karlsbad- ii spun germanii, care au fost majoritari aici pana dupa cel de al doilea razboi mondial) este un un orasel cu vreo 50000 de locuitori situat in regiunea Boemia (poate gasim ceva cristale pe acolo!) la 130 de km de Praga si foarte aproape de granita cu Germania. Orasul (fondat in 1370), a devenit celebru incepand cu secolul XIX datorita numeroaselor izvoare termale cu diverse proprietati curative. Astazi, 70% din afacerile din Karlovy Vary sunt cumparate de (oligarhii!) rusi, asa ca a doua limba (ne) oficiala este rusa.
Chiar la intrarea in oras ne intimpina Grandhotel Pupp, un hotel de 5 stele, impresionant si cu o arhitectura deosebit de frumoasa, unde s-au filmat scene din filmul Casino Royale (seria James Bond). De aici orasul se intinde de-a lungul unui mic rau (apa normala!) cu cladiri frumoase, in diverse stiluri arhitectonice, de o parte si de alta a raului, si cu (foarte multe) magazine de bijuterii si cu suveniruri care ne incanta privirile. Izvoarele (cu ape calde de la 30 pana la 70 de grade celsius) sunt acoperite si protejate de asa numitele colonade, trei la numar, sub care, folosind niste cani speciale (seamana cu niste ceainice oarecum) se poate bea apa miraculoasa. Ne cumparam o cana si testam si noi "clocitura", care nu este prea buna, dar deja ne simtim mai sanatosi si mai tineri!!! Dupa ce vedem si gheizerul, care arunca o coloana de apa fierbinte la vreo 5 metri inaltime, ne oprim pentru o degustare la muzeul Jan Becher - un muzeu al bauturilor naturale din plante, traditional cehesti, incepand de la lichioruri si pana la slibovita, vandute sub numele Becherovka. Vedem si sala unde are loc festivalul anual de film de la Karlovy Vary, avem parte si de un mic spectacol cu muzica de fanfara traditionala, si gata, am cam vazut ce era de vazut. In concluzie, dupa ce prin Karlovy Vary au trecut sau au locuit dea lungul timpului personalitati ca Tarul Petru I al Rusiei, Goethe, Chopin, Beethoven, Atatürk (fondatorul Turciei moderne), iata ca istoria va mentiona de acum si scurta trecere, din primavara anului 2010, a lui Florin Parfenie !!!
Daca vreti sa va faceti o imagine despre Karlovy Vary, aveti aici adresa unei camere web live:
Karlovy Vary live
In drumul spre Praga avem in program un alt obiectiv important: fabrica de bere de la Krusowice. Oprim si se face o coada instantanee la chioscul fabricii, toata lumea isi cumpara pachete promotionale de bere. Bineinteles ca facem si o degustare de bere neagra la pahar (e!!!) si concluzia generala este: "bunaaa dom'le!". Cu setea stinsa de ape termale si de bere neagra, si (mult) mai bine dispusi, odata ajunsi in Praga, foamea ne scoate repede din camera. Ne oprim pentru masa in Smichov Centrum (un mall din apropierea hotelului) la un restaurant chinezesc, unde mancam "nu stiu ce" bun si ieftin (230 "copeici" cehesti - 9 eur cu tot cu bere si apa).
Cei 1000 de pasi recomamdati dupa masa, ne indeamna spre urmatoarele obiective din vizita noatra la Praga, funicularul si Turnul de observatie Petrin, care se afla doar la vreo 20 de minute de mers pe jos. Funicularul, construit pe la jumatatea sec. XIX, cu o lungime de 510 m, ne urca, cu ametitoarea viteza de 4m/s, pana la 322 m pe varful dealului Petrin, unde se afla si turnul cu acelasi nume. Merita sa urci cele 299 de trepte circulare pana in varful turnului (noi am urcat cu liftul), care este o replica mai mica a turnului Eiffel (60 m), de unde poti vedea in toata splendoarea ei, Praga. Interesanta este senzatia de balans pe care o ai in varful turnului, atunci cand bate vantul (care a batut din plin!), asa ca te tii bine de balustrade, in speranta ca nu te duci cu tot cu turn la vale spre Vltava. In drumul spre hotel, cu gandul la o ultima bere ceheasca, descoperim "Taverna Divelor", o cafenea pentru cinefili cu un cinematograf care are iesirea direct in ea. Tocmai se termina un film, imediat dupa intrarea noastra, asa ca lumea buna care iese, se opreste la un comentariu, si la o bere binenteles.
Gata !!! Nu spunem Adieu, mon amour, dar spunem la revedere Praga, cu speranta ca vom reveni curand.
Iata si cateva fotografii de la Karlovy Vary si de la Praga la adresa:
Fotografii Karlovy Vary si Praga - 8 mai 2010
Si un playlist cu scurte filmulete: