Salutare măi băiete!!!
E de bine sau de rău, comentează, nu te lăsa!!!

duminică, 6 iunie 2010

Imperial Tour 2010 - Episode three (1) - Viena, I’m back!!!

Ziua 5 – 9 mai 2010 – Ringstrasse, DonauTurm und Riesenrad
Astazi plecam spre Viena, asa ca, pe la 9:00 ne reluam locurile in autocar pentru un drum de aproape 300 de km. Echipa de la Interra ne da siguranta si ne face drumul usor: cei doi soferi, Florin si Mirel, profesionisti adevarati si ghida noastra, doamna Marina, o adevarata enciclopedie la purtator. Oprim inainte de granita cu Austria la Excalibur, un parc de distractii tematic (Regele Arthur, Merlin si cavalerii mesei rotunde). Scopul opririi este insa magazinul duty free din parc, unde ne cheltuim ultimele coroane pentru parfumuri, dulciuri si bauturi fara taxe.
Ajungem la Viena pe la ora unu, si incepem vizita facand un tur cu autocarul pe Ringstrasse in jurul orasului vechi (Innere Stadt - centrul Vienei), vazand astfel principalele obiective turistice: Palatul Belvedere, Primaria, Parlamentul, Opera si multe alte cladiri oficiale, palate private, monumente, cafenele celebre si binenteles Hofburg-ul unde ne si oprim si incepem turul per pedes. Viena este adevarata capitala a imperiului! Se vede asta in (aproape) toate cladirile, monumentale si impresionante, dar totusi parca reci si inaccesibile pentru muritorul de rand. Pana si turistii par altfel, mai incordati si mai atenti, mergand aliniati in grupuri linstite in care se aude doar vocea ghidului.
Ca si data trecuta, Hofburg-ul, resedinta de iarna a Habsburgilor (astazi, sediul oficial al presedintelui republicii si centru expozitional), ne lasa cu gura cascata si cu ochii pe sus. In apropiere, descoperim si vizitam Augustiner Kirche – biserica in care s-au cununat majoritatea membrilor familiei imperiale de Habsburg, de la mici printisori pana la imparati, ale caror corpuri au ajuns apoi in Cripta Capucinilor, unde ajungem si noi, insa doar ca vizitatori. In Cripta Capucinilor (Kapuzinergruft - 1617 - Biserica Sf. Maria a Ingerilor) se odihnesc corpurile a 143 de membri ai familiei de Habsburg, din care 12 imparati si 18 imparatese. Asta-i o poveste un pic cam macabra, aici aflandu-se, cica, doar "carcasele" imperiale, inimile avand o cripta a lor - Cripta Inimilor din Augustiner Kirche.
In drumul nostru spre Karlsplatz mai vedem grajdurile imperiale si ceasul Anker care formează un pod între cele două părţi ale clădirii Anker, pod pe care trece in fiecare ora cate o figura istorica ca Joseph Haydn, imparateasa Maria Teresa, Printul Eugen de Savoya si altii. In sfarsit de la Opera de Stat (in Karlsplatz) intram in zona cea mai aglomerata si mai plina de viata a Vienei pe Karntner Strasse (cu toate magazinele de fite) care ne duce direct spre Stephanplatz, atractia principala a Vienei. Artisti ambulanti si o trupa de break dance anima atmosfera din piata. Ne place aici, mai stam un pic!
Ne indreptam spre autocar, dar nu inainte de a face o scurta oprire in Judenplatz (Piata evreiasca), unde se afla Memorialul Holocaustului - construit la initiativa lui Simon Wiesenthal, (supravetuitor al holocaustului si celebru vanator de nazisti) si inaugurat in octombrie 2000, in memoria celor 65000 de evrei austrieci ucisi in de nazisti in lagarele de concentrare. Trecem apoi prin piata Am Hof, locul unde a fost vechea curte regala a familiei Babenberg (predecesori ai Habsburgilor) si cel mai mare spatiu deschis din orasul vechi, de unde ajungem inapoi la Hofburg, unde ne ateapta autocarul.
In programul de seara al grupului este o cina traditionala vieneza in cartierul Grinzing, dar noi avem in plan sa vizitam Turnul Dunarii (DonauTurm) si bineinteles Praterul cu roata celebra (Riesenrad).
Asa ca pe la 6 seara, dupa un dus scurt, plecam la drum, insotiti de o tanara pereche din Cluj, foarte simpatici, Sorin si Raluca (Sorin fiind absolvent al unei facultati din Iasi - ce mica e lumea!).
Ne invartim putin pana gasim statia de u-bahn, si pana ne cumparam bilete (5,7 eur/24 de ore/pers). Iata ca am ocazia sa imi exersez cunostintele de germana pe la birourile de informatii, case de bilete si trecatori. Am tentatia sa incep orice conversatie cu o intrebare stupida in Austria “Sprechen Sie Deutsch?”, reusesc, totusi, sa ma abtin si sa ma inteleg intr-un mod rezonabil cu austriecii care, culmea, chiar vorbesc germana!
Punem in functiune hartile si dupa ce schimbam vreo 3 u-bahn-uri, iata ca ajungem la DonauTurm. Turnul este construit in 1964, are 252 de metri inaltime, fiind al 62-lea turn ca inaltime din lume. Dupa ce ne luam bilete (combinate- DonauTurm+Riesenrad/11,4 eur/pers), liftul ne duce cu o viteza pe care o simtim din plin in stomac, in circa 35 de secunde, pana la platforma de observatie in aer liber de la 150 de metri, de unde se face si bungee jumping. Din pacate nu se mai fac sarituri la ora la care am ajuns noi, asa ca ne multumim sa admiram Viena in toata splendoarea ei, de aici si din platforma rotitoare de mai sus, la 175 de metri. Foamea ne grabeste plecarea spre Prater unde dupa o scurta vizita ne oprim pe o terasa pentru a testa celebrul Snitel vienez si coastele de porc asortate cu salate de legume si bineinteles cu bere Gosser (43 eur pentru 4 persoane)
Dupa o masa copioasa ne facem siesta in Riesenrad (celebra roata vieneza, construita in 1896 si avand un diametru de 60,96 m), urcand intr-una din cele 15 cabine, din pacate cabina noastra arata ca o sala de arest (cei care au facut arest in armata, stiu!), este dotata doar cu o bancheta de lemn. Ne uitam cu invidie la o cabina alaturata in care 2 turisti stau comod in scaune fotolii si beau (probabil) un vin austriac de calitate. Inca cateva fotografii in Prater si plecam spre hotel unde ajungem pe la 12 noaptea, rupti de oboseala, dar multumiti de ziua care tocmai s-a incheiat.
Gute Nacht, Viena!
Ca de obicei fotografii:
Viena - 9 mai 2010
Si nelipsitele filmulete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu